Cumparaturi online sau prin telefon la nr: 021 256.15.69! Livrare la domiciliu!
Va rugam sa va autentificati sau sa va creati un cont nou gratuit!
Tuica de prune Distilate naturale din fructe - tuica romaneasca, distilate naturale, fructe, cadouri, magazin, virtual
TelVerde
Orar ridicare comenzi de la SEDIUL NOSTRU: L-V 11-12 si 15-16.30. Vezi aici HARTA!
CornersCorners CornersCorners Vinuri de Colectie
Link http://www.tuicadeprune.ro/banner_exchange/ Link http://blog.vinuridecolectie.ro/

Articole



"Tuica noastra cea de toate zilele"

"Tuica noastra cea de toate zilele"

Licoarea pentru care ne respectă Europa

Țuica, atestată documentar în Bistrița, la 1386, într-un act maghiar de percepție fiscală sub numele de "cujka", reprezintă tradiționalismul ardelenesc, acest produs fiind întâlnit practic în toate etapele etapele vieții, în toate activitățiile omului, legate de muncă, sărbătoare, obiceiuri. De-a lungul secolelor, acest produs a fost martor al istoriei omului, însoțindu-l practic peste tot, și la bine, si la necaz, la bucurii și sărbători, dar și la priveghiuri și înmormântări.
Prima etapă, în drumul către obținerea unei băuturi de calitate îl reprezintă culesul prunelor, după care, ele  trebuie desâmburate, deoarece miezul sâmburelui este toxic, conține cianid. Prunele se culeg undeva în ultima decadă a lunii august, și aproximativ după două săptămâni de fermentație, se începe distilarea.
 “Distilarea se face lent, există niște procedee vechi, care sunt de pe vremea bunicilor noștri, prin care se testează compoziția lichidului. De exemplu alcoolul metilic, și tot ce este inferior acestui alcool, arde cu o flacără roșie, galbenă plină, iar alcoolul etilic, care iese ultimul, și care este cel care interesează, pe care noi îl consumăm, arde cu o flacără albastră, transparentă. Aceasta este metoda dupa care se separă, care este o metodă de sute de ani” ne-a declarat  Klein Konrad, administratorul firmei Koso Srl, singurul producător și distribuitor de țuică de prună din județul Mureș.

Butoiul de salcâm
Dupa distilare, țuica trebuie să se matureze minimum șase luni, de preferință în butoaie, în nici un caz nu are voie să se atingă de metal sau plastic. Butoaiele sunt produse din doage din lemn de salcâm, selecționat cu grijă de maiștrii dogari din Țara Moților. Lemnul pentru doage este pregătit timp de cel puțin patru ani înainte de a fi asamblate butoaiele. Trebuie știut că butoaiele pentru pălincă sunt din lemn special și sunt mult mai greu de făcut decât cele pentru vin. Extractul de lemn de salcâm care înnobilează pălinca are proprietăți antioxidante, tonifiante, iar prin procese biochimice lente transformă pălinca, oferindu-i un plus de noblețe, ținută și finețe.
În Transilvania , butoaiele de salcâm se folosesc numai de la sfârșitul sec. 19. Atunci salcâmul a fost adus din America spre a fi plantat în terenurile nisipoase din sudul României, impiedicându-se astfel deșertificarea acestora. Până atunci, butoaiele erau fabricate din stejar, din dud și din castan. În afara înnobilării în butoaie, țuica nu este tratată cu nici un fel de substanțe colorante sau conservante.

Tradiționalul 
Țuica a fost până după război, un fel de bijuterie agricolă a fiecărei case, a fiecărei gospodării. Era păstrată cu sfințenie, era consumată doar la ocazii, nu era o băutură de foarte larg consum, era ceva pentru apropiați, pentru cei dragi, pentru musafiri importanți, practic fiecare gospodărie se mândrea cu o țuică de calitate.
“În perioada socialismului, țuica a început să fie produsă după tehnologii industriale, respective, fermentație, unde în loc de flacără se folosea aburul. Se băga abur în borhot și-i dădea acel gust care puțea. A ajuns un produs de masă, care a depreciat percepția oamenilor despre ea. Dintr-o băutură de elită, una nobilă, la care toți țineau cu sfințenie, și o produceau cu grijă, a ajuns o băutură pentru bețivi. Sper sa reușim să o aducem la locul ei, și în orice caz, daca o să reușim, sau pe măsură ce încercăm, ea devine tot mai căutată, și în Occident, este unul dintre puținele produse cu care România se poate mândri, ea fiind originară din România” a precizat Klein Konrad.

Ritualul
Tot ceea tine de noțiunea de adălmaș, este legat de țuică. Nu există practic sărbătoare în viața unui ardelean fără pălincă, e ceva de neconceput. Pălinca exprimă hărnicia, într-o casă unde este o pălincă de calitate, este dovada vredniciei, a hărniciei gospodarului respectiv, a grijii lui pentru gospodărie. Despre ritualul țuicii, putem porni de la denumirea de horincă, care este o combinație între cuvântul horă, și pălincă. Feciorii mergeau la horă, cu sticla de pălincă, ea fiind un semn de avuție, din cauză că este greu de obținut, a fost din cele mai vechi timpuri o băutură scumpă, de mare valoare, raportat cu celălalte produse din casă. Țuica era un produs din apanajul celor bogați, al gospodarilor destoinici.
“Pălinca de asemenea o întâlnim și la priveghi, la înmormântări, dar și la nunți și la botezuri, este o băutură care însoțește pe om de când se naște și până când moare”

Rol digestiv
Țuica în general insoțește mâncărurile tipic ardelenești care sunt destul de încărcate de grăsimi, însoțește mezelurile din porc, acel porc tradițional, care se taie înainte de Crăciun. Fără pălincă acest ritual este de neconceput. De asemenea, țuica are efect și în ceea ce privește digestia și metabolizarea grăsimilor.

Șahul țuicii
Dacă consumul de țuică poate stimula capacitatea de gândire, nu știm exact, dar o țuică bună, de calitate, poate însoți o partidă de șah. Astfel piesele de pe tabla de șah iau forma unor păhărele de țuică și un șahist, pe măsură ce ia piesele adversarului, practic bea piesele adversarului, și reușește să-și învingă adversarul. După o astfel de partidă, chiar și doi străini devin prieteni, dar și doi prieteni pot deveni dușmani. În măsura în care pălinca stimulează constructivitatea din gândire, nu este recomandată jucarea a mai mult de două partide.
“Recomand șahiștilor să încerce să vadă cum e acest mod de a juca acest tip inedit de șah. S-ar putea ca șahiștii slabi să devină buni, și invers, e interesant de stabilit cine bea, practic se și echilibrează partida, dacă cel care “bea” piese de la adversar, începe poate să joace mai prost, astfel se face o echilibrare a îndemânării și capacității de concentrare”, ne-a spus Klein Konrad.

Autor: Alin ZAHARIE

Data: 2009-05-14
<< inapoi
CornersCorners Corners
Newsletter gratuit:
E-mail:
Corners


© Copyright 2005 - 2019 - BTC Glass Design.