Cumparaturi online sau prin telefon la nr: 021 256.15.69! Livrare la domiciliu!
Va rugam sa va autentificati sau sa va creati un cont nou gratuit!
Tuica de prune Distilate naturale din fructe - tuica romaneasca, distilate naturale, fructe, cadouri, magazin, virtual
TelVerde
Orar ridicare comenzi de la SEDIUL NOSTRU: L-V 11-12 si 15-16.30. Vezi aici HARTA!
CornersCorners CornersCorners Vinuri de Colectie
Link http://www.tuicadeprune.ro/banner_exchange/ Link http://blog.vinuridecolectie.ro/

Articole



Țuică nouă cu rânduiala bătrână

Țuică nouă cu rânduiala bătrână

La mijloc de Brumărel, satele fierb sub febra facerii țuicii. Sub cazane pântecoase joacă focuri chibzuite ca să iasă țuica nouă, cu tăria de-altădată. În Rusciori, unul dintre satele care mărginesc Sibiul, mama Mărinuța (73 de ani) respectă, ca în fiecare an, rânduiala căzănelului. Rodul țuicii vine din livada de hotar.
De când e lumea lume, la mijlocul toamnei, un colț de ogradă capătă aspect de “purgatoriu” în miniatură.  În cazane bine căpăcite bolborosește o compoziție obținută prin fermentarea fructelor sau a strugurilor storși, sub ele ard nestinse flăcări, iar în jurul lor țopăie vesel oameni care încarcă și descarcă zeama fructelor macerate. După câteva ore de așteptare, prin țeava răcitorului începe să curgă un lichid, aparent apos, dar care odată gustat ar face să oprească și respirația lui  Scaraoțchi.
Livada din hotarul satului
Trezită înaintea cocoșilor, mama Mărinuța dirijează focurile în curtea copilului ei de suflet, Iulian. Principala ei misiune era aceea de a întreține jăraticul, descântându-l, așa cum de-o viață îl domolise sau îl vâlvorise, fie pe plită, fie la pirostriile din curte. De când se știe, fusese de față și asistase la facerea țuicii. 
Însă acum, la cei 73 de ani, nu mai participa activ la toate etapele procesului, ci supraveghea, dând sfaturi, întreținând vâlvătaia sau uitându-se lung în foc, ca la propria viață. “În cele cinci hectare de livadă avem și pruni, și meri, și tot felul de fructe. La noi, tot hotarul satului e o livadă. Sunt parcele mai mari sau mai mici, înrădăcinate din moși-strămoși și lăsate moștenire, că aici nu a fost colectivizare.
A noastră e plantată de părinții părinților mei, cred că are vreo 200 de ani. O mai cârpim din timp în timp, pe ici - pe colo, că se mai usucă și atunci trebuie sădiți alți pomi ca să o ții în viață. Înainte vreme făceam din ea  și 2.000 de litri pe an, însă de când am început să mă usuc, la fel a început și ea, dar tot trecem de mia de litri”.  Scârmă cu toiagul bătrâneților în foc și se uită cum se subțiază și se sting ca viața omului flăcările.
Secretul rodului bun
Fată de oameni simpli, mama Mărinuța nu a umblat pe la școli înalte. A avut însă în fiecare zi trăită, de la cântatul cocoșilor și până la apusul soarelui, examene cu viața. Are fața brăzdată și ridată ca pământul secetos pe care  nu o dată l-a scurmat și l-a întors aproape cu mâinile goale. În barbă și pe obraji i-au crescut fire lungi și albe de păr, probabil câte unul pentru fiecare necaz major ce a încercat-o.
“Ca să dea rod bun  și să iasă țuica bună, livada trebuie să o cureți și să o deretici ca pe odăile casei. An de an, pomii trebuie curățăți și săpați. Toamna, cei care-s mai mici îi văruiești pe trunchi, dar și pe crengi, să nu îi roadă caprele, ciutele, cum le spunem noi, coaja. Primăvara îi sapi și pui gunoi la rădăcină. Până toamna nu mai facem nimic la ei, lăsăm numai să se lege și să se coacă rodul. Mai demult îi stropeam, că ne obligau, dar acum nu o mai facem. Însă nici fructe nu mai fac ca pe vremuri.”
Tăria apei de foc
Pe țeava  care iese  din butoiul răcitor încep să curgă primele picături. Bătrâna se ridică ținându-se de șale și cu o ceșcuță de lut în  mână întâmpină “fruntea” rachiului. Gustă și se scutură ștergându-și cu dosul palmei colțurile gurii. După grimasa făcută, e clar că i-a pârjolit gâtlejul.
Se așază din nou anevoie pe butucul ei și domolește focul să nu dea boasca pe dinafară. Adusă de spate, albă la păr și cu un imperceptibil  tremur al mâinilor, pare soră cu Moș Vreme, cel ce torcea alene caierul timpului. “În cazan durează cam patru ore până se termină de fiert și scoți din el cam 20-30 de litri de rachiu.
Dacă îl vrei mai tare, îl mai întorci o dată. Dar a doua oară se fierbe numai țuica simplă, fără altă compoziție, și iese cam jumate din cât ai pus. Înainte vreme, toată lumea o făcea la cazanul satului. Ni se lua un litru de țuică și 10-20 de lei la cazan. 
În timpul lui Ceaușescu, pentru a o pregăti acasă îți trebuia foaie de producător. Dar nimeni nu se încurca cu asta, căci erau prea multe dări. Însă tot în vremea comuniștilor au început oamenii să-și facă alambicurile lor, chiar și fără foaie de producător”. Prima găleată era deja plină. Ia în mână o jumătate de ceșcuță de la țeavă și o aruncă în foc. Flăcările izbucnesc vioi, semn că țuica mai poate fi lăsată să curgă.
La botul … cazanului
Proprietarul de drept al gospodăriei, Iulian, vine să guste, la rându-i, aromata licoare. La buza ceșcuței se făcuseră mărgele argintii. Plescăie satisfăcut din limbă și-i spune mamei Mărinuța să o mai lase să curgă încă o jumătate de oră, că oricum o mai întoarce o dată. Din țeava de cupru care pornește din cazan ies aburi calzi. Este împrospătată apa rece din butoiul cu spirala răcitoare.
Musai butoi de frăgar
Țuica începe să curgă mai repede. “Fruntea” este pusă într-un recipient din sticlă, deoarece este caldă încă. “Se poate păstra în damigene de sticlă sau în peturi mai mari din plastic. Dar ideal  este să o depozitezi într-un butoi. Dacă butoiul este de dud, sau de frăgar, cum i se zice în Ardeal, țuica va căpăta o plăcută culoare galbenă.
Ba mai mult, își va trage din doagă o aromă și un gust care îi sporesc calitățile. Și cu cât va sta mai mult în butoi, cu atât galbenul va fi mai intens. Rachiul cu cât stă mai mult liniștit, fără a se umbla la el, cu atât se așază mai bine. Și chiar  dacă este întors a doua oară, tot este indicat să se lase la odihnit minimum trei luni”, spune Iulian Preda, proprietarul cazanului.
Mai gustă o dată din ceașcă și se pregătește să reia operațiunile de  schimbare  a compoziției. Dă drumul la boască și spală vasul pe dinăuntru, pregătindu-l pentru o nouă tranșă. Țuica  abia făcută răspândește un iz de sâmbure copt. De acum poate veni oricând și gerul Bobotezii, căci o țuică fiartă, băută la gura sobei, dezleagă limbile și încălzește sufletele.

Sursa: http://www.adevarul.ro

Data: 2009-08-26
<< inapoi
CornersCorners Corners
Newsletter gratuit:
E-mail:
Corners


© Copyright 2005 - 2020 - BTC Glass Design.