Licoarea pentru care ne respectã Europa

Þuica, atestatã documentar în Bistriþa, la 1386, într-un act maghiar de percepþie fiscalã sub numele de "cujka", reprezintã tradiþionalismul ardelenesc, acest produs fiind întâlnit practic în toate etapele etapele vieþii, în toate activitãþiile omului, legate de muncã, sãrbãtoare, obiceiuri. De-a lungul secolelor, acest produs a fost martor al istoriei omului, însoþindu-l practic peste tot, ºi la bine, si la necaz, la bucurii ºi sãrbãtori, dar ºi la priveghiuri ºi înmormântãri.
Prima etapã, în drumul cãtre obþinerea unei bãuturi de calitate îl reprezintã culesul prunelor, dupã care, ele  trebuie desâmburate, deoarece miezul sâmburelui este toxic, conþine cianid. Prunele se culeg undeva în ultima decadã a lunii august, ºi aproximativ dupã douã sãptãmâni de fermentaþie, se începe distilarea.
 “Distilarea se face lent, existã niºte procedee vechi, care sunt de pe vremea bunicilor noºtri, prin care se testeazã compoziþia lichidului. De exemplu alcoolul metilic, ºi tot ce este inferior acestui alcool, arde cu o flacãrã roºie, galbenã plinã, iar alcoolul etilic, care iese ultimul, ºi care este cel care intereseazã, pe care noi îl consumãm, arde cu o flacãrã albastrã, transparentã. Aceasta este metoda dupa care se separã, care este o metodã de sute de ani” ne-a declarat  Klein Konrad, administratorul firmei Koso Srl, singurul producãtor ºi distribuitor de þuicã de prunã din judeþul Mureº.

Butoiul de salcâm
Dupa distilare, þuica trebuie sã se matureze minimum ºase luni, de preferinþã în butoaie, în nici un caz nu are voie sã se atingã de metal sau plastic. Butoaiele sunt produse din doage din lemn de salcâm, selecþionat cu grijã de maiºtrii dogari din Þara Moþilor. Lemnul pentru doage este pregãtit timp de cel puþin patru ani înainte de a fi asamblate butoaiele. Trebuie ºtiut cã butoaiele pentru pãlincã sunt din lemn special ºi sunt mult mai greu de fãcut decât cele pentru vin. Extractul de lemn de salcâm care înnobileazã pãlinca are proprietãþi antioxidante, tonifiante, iar prin procese biochimice lente transformã pãlinca, oferindu-i un plus de nobleþe, þinutã ºi fineþe.
În Transilvania , butoaiele de salcâm se folosesc numai de la sfârºitul sec. 19. Atunci salcâmul a fost adus din America spre a fi plantat în terenurile nisipoase din sudul României, impiedicându-se astfel deºertificarea acestora. Pânã atunci, butoaiele erau fabricate din stejar, din dud ºi din castan. În afara înnobilãrii în butoaie, þuica nu este tratatã cu nici un fel de substanþe colorante sau conservante.

Tradiþionalul 
Þuica a fost pânã dupã rãzboi, un fel de bijuterie agricolã a fiecãrei case, a fiecãrei gospodãrii. Era pãstratã cu sfinþenie, era consumatã doar la ocazii, nu era o bãuturã de foarte larg consum, era ceva pentru apropiaþi, pentru cei dragi, pentru musafiri importanþi, practic fiecare gospodãrie se mândrea cu o þuicã de calitate.
“În perioada socialismului, þuica a început sã fie produsã dupã tehnologii industriale, respective, fermentaþie, unde în loc de flacãrã se folosea aburul. Se bãga abur în borhot ºi-i dãdea acel gust care puþea. A ajuns un produs de masã, care a depreciat percepþia oamenilor despre ea. Dintr-o bãuturã de elitã, una nobilã, la care toþi þineau cu sfinþenie, ºi o produceau cu grijã, a ajuns o bãuturã pentru beþivi. Sper sa reuºim sã o aducem la locul ei, ºi în orice caz, daca o sã reuºim, sau pe mãsurã ce încercãm, ea devine tot mai cãutatã, ºi în Occident, este unul dintre puþinele produse cu care România se poate mândri, ea fiind originarã din România” a precizat Klein Konrad.

Ritualul
Tot ceea tine de noþiunea de adãlmaº, este legat de þuicã. Nu existã practic sãrbãtoare în viaþa unui ardelean fãrã pãlincã, e ceva de neconceput. Pãlinca exprimã hãrnicia, într-o casã unde este o pãlincã de calitate, este dovada vredniciei, a hãrniciei gospodarului respectiv, a grijii lui pentru gospodãrie. Despre ritualul þuicii, putem porni de la denumirea de horincã, care este o combinaþie între cuvântul horã, ºi pãlincã. Feciorii mergeau la horã, cu sticla de pãlincã, ea fiind un semn de avuþie, din cauzã cã este greu de obþinut, a fost din cele mai vechi timpuri o bãuturã scumpã, de mare valoare, raportat cu celãlalte produse din casã. Þuica era un produs din apanajul celor bogaþi, al gospodarilor destoinici.
“Pãlinca de asemenea o întâlnim ºi la priveghi, la înmormântãri, dar ºi la nunþi ºi la botezuri, este o bãuturã care însoþeºte pe om de când se naºte ºi pânã când moare”

Rol digestiv
Þuica în general insoþeºte mâncãrurile tipic ardeleneºti care sunt destul de încãrcate de grãsimi, însoþeºte mezelurile din porc, acel porc tradiþional, care se taie înainte de Crãciun. Fãrã pãlincã acest ritual este de neconceput. De asemenea, þuica are efect ºi în ceea ce priveºte digestia ºi metabolizarea grãsimilor.

ªahul þuicii
Dacã consumul de þuicã poate stimula capacitatea de gândire, nu ºtim exact, dar o þuicã bunã, de calitate, poate însoþi o partidã de ºah. Astfel piesele de pe tabla de ºah iau forma unor pãhãrele de þuicã ºi un ºahist, pe mãsurã ce ia piesele adversarului, practic bea piesele adversarului, ºi reuºeºte sã-ºi învingã adversarul. Dupã o astfel de partidã, chiar ºi doi strãini devin prieteni, dar ºi doi prieteni pot deveni duºmani. În mãsura în care pãlinca stimuleazã constructivitatea din gândire, nu este recomandatã jucarea a mai mult de douã partide.
“Recomand ºahiºtilor sã încerce sã vadã cum e acest mod de a juca acest tip inedit de ºah. S-ar putea ca ºahiºtii slabi sã devinã buni, ºi invers, e interesant de stabilit cine bea, practic se ºi echilibreazã partida, dacã cel care “bea” piese de la adversar, începe poate sã joace mai prost, astfel se face o echilibrare a îndemânãrii ºi capacitãþii de concentrare”, ne-a spus Klein Konrad.

Autor: Alin ZAHARIE